Editori:
Silviu Dragomir
Magdalena Mărculescu
Vasile Dem. Zamfirescu
Redactare:
Mihaela Stan
Design copertă: Guillaume Musso, Philippe Marchand
Ilustrație copertă: © Drunaa/Trevillion Images
Director producţie:
Cristian Claudiu Coban
Dtp:
Gabriela Anghel
Corectură:
Irina Botezatu
Conținutul acestei lucrări electronice este protejat prin copyright (drepturi de autor), iar cartea este destinată exclusiv utilizării ei în scop privat pe dispozitivul de citire pe care a fost descărcată. Orice altă utilizare, incluzând împrumutul sau schimbul, reproducerea integrală sau parţială, multiplicarea, închirierea, punerea la dispoziţia publică, inclusiv prin internet sau prin reţele de calculatoare, stocarea permanentă sau temporară pe dispozitive sau sisteme cu posibilitatea recuperării informaţiei, altele decât cele pe care a fost descărcată, revânzarea sub orice formă sau prin orice mijloc, fără consimțământul editorului, sunt interzise. Dreptul de folosință al lucrării nu este transferabil.
Drepturile de autor pentru versiunea electronică în formatele existente ale acestei lucrări aparțin persoanei juridice Editura Trei SRL.
Titlul original: Quelqu'un d'autre
Autor: Guillaume Musso
Copyright © Calmann-Lévy 2024
Copyright © Editura Trei, 2025
pentru prezenta ediţie
O.P. 16, Ghişeul 1, C.P. 0490, Bucureşti
Tel.: +4 021 300 60 90; Fax: +4 0372 25 20 20
e-mail: comenzi@edituratrei.ro
www.edituratrei.ro
ISBN (print): 978-606-40-2485-5
ISBN (EPUB): 978-606-40-3176-1
A nu putea trăi decât o viață
e ca și cum n-ai trăi deloc.
Milan KUNDERA
I.
PASAGERA
1
Ceea ce ne înspăimântă
Totul începe cu o întrerupere.
Paul VALÉRY
Coasta de Azur — Golful Cannes
Cerul te înghițea dintr-odată. Mediteraneean, hipnotic. Un albastru profund, uniform, care îți provoca amețeală. Aerul era pur, lipsit de umiditate, străpuns ici și colo de zborul pescărușilor pe deasupra vasului. Un iaht de patruzeci și cinci de picioare se legăna în clipocitul regulat al valurilor argintii.
Oriana Di Pietro sosise în urmă cu trei ore, cu un zbor de la Milano. Imediat ce aterizase la Nisa, sunase la căpitănia portului Canto pentru a cere să i se pregătească Luna Blu. De la aeroport, se dusese direct la Cannes fără să mai treacă pe acasă. Avea nevoie de liniște și de singurătate pentru a cântări bine consecințele deciziei pe care se pregătea să o ia.
Aruncase ancora între cele două insule mai mari din arhipelagul Lérins, acolo unde marea devine turcoaz. Convinsă că această escapadă o va liniști și o va ajuta să vadă lucrurile mai clar, se instalase pe flybridge1 unde trăsese în sus capătul banchetei culisante pentru a o transforma în șezlong. Din această poziție mai înaltă, cuprindea cu privirea tot peisajul: orizontul de azur, masivul Estérel, silueta romanescă a mănăstirii fortificate de pe insula Saint-Honorat.
Totuși ceva nu era în regulă.
Oriana încercase să se destindă, dar, în loc să se calmeze așa cum spera, se simțea cuprinsă de neliniște. Ridicându-se pe jumătate pe perne, își scoase ochelarii de soare. Apa era întunecată ca și cum cineva diluase mercur în Mediterana. Se formaseră valuri. Prevestirea unei tragedii iminente plutea în aerul electric.
Se sculă de pe banchetă și se înfășură într-un pareo. Simțea o prezență. O amenințare invizibilă care o făcea să regrete că nu luase cu ea un skipper2 sau o gardă de corp.
Îngrijorată, coborî pe puntea inferioară, inspectă interiorul cabinei, făcu turul iahtului, se uită pe ferestrele care se înșirau pe toată lungimea vasului. Nu văzu pe nimeni, dar asta nu-i alungă neliniștea.
Cine era acolo? Adrien? Copiii? Sau târfulița aia de Adèle Keller?
O trecură fiori de teamă și i se făcu pielea de găină. Se opri în spatele iahtului, încercă să se calmeze și se întrebă din nou: de cine îi era frică dintr-odată? Se strădui să respire adânc, pentru a desface cleștele care îi strângea stomacul.
Dar oxigenul îi lipsea. Atmosfera devenise cleioasă: o adiere grea, apăsătoare, incrustată în ea, lipită de oasele ei.
Privi iar înapoi. Da, cineva o observa. Și se apropia de ea atât de mult, mai-mai s-o atingă.
Se aplecă peste pasarela care cobora până la platforma de scăldat. Acolo, zări o barcă pneumatică legată de vas, lângă platforma hidraulică.
De data asta, nu-și putu stăpâni un țipăt.
Nu era nebună. Era într-adevăr cineva la bord!
Bătăile inimii îi pulsau în tâmple. Decise să urce din nou pe flybridge. Dar, în grabă, rată o treaptă a scării de acces și căzu înapoi pe punte. Când ridică ochii, o masă întunecată acoperea soarele. O formă umană se înălța deasupra ei, îmbrăcată într-un costum de scafandru negru din neopren. Silueta era înarmată cu o rangă subțire sau cu un vătrai. Deși purta o cagulă, i se vedea o bună parte din față.
Recunoscând trăsăturile agresorului ei, Oriana fu cuprinsă de spaimă și înțelese că orice luptă era zadarnică. Prima lovitură o atinse la cap. A doua se abătu asupra gâtului fără a-i lăsa timp să țipe. Își pierdu cunoștința în timp ce un jet de sânge se răspândea pe punte.
Pe cer, niște pescăruși cu penaj de cristal scoteau țipete stridente.
2
Ceea ce știm
Adevărurile sunt iluzii despre care
am uitat că asta sunt.
Friedrich NIETZSCHE
O bogată moștenitoare italiană agresată pe iahtul său, în largul insulelor Lérins
Nice-Matin — 06/05/2023
Oriana Di Pietro, jurnalistă și editoare italiană, fiica omului de afaceri Carlo Di Pietro, a fost agresată cu violență vineri seara pe iahtul său, în largul insulelor Lérins.
Izbucnirea violenței într-un loc încântător este întotdeauna derutantă. Drama care a avut loc este o nouă ilustrare a acestui lucru. Cadrul ei este una dintre cele mai frumoase panorame de pe Coasta de Azur: apele cristaline care despart insula Sainte-Marguerite de vecina ei, Saint-Honorat.
O celebră jurnalistă și editoare italiană
În acest loc plutea Luna Blu, un iaht de cincisprezece metri, aparținând familiei Di Pietro. În jurul orei 20:30, două studente de la EDHEC3, care se întorceau în port, au văzut un corp întins pe puntea din spatele iahtului. Urcând la bord, fetele au descoperit o femeie ce părea moartă și au alertat prin radio Cross Med4, care a trimis imediat echipaje de salvare.
Victima a fost identificată ca fiind Oriana Di Pietro, 38 de ani, celebră jurnalistă și editoare italiană, fiica industriașului Carlo Di Pietro. Corpul doamnei Di Pietro avea multiple leziuni, lăsând să se înțeleagă că fusese o agresiune brutală cu un obiect contondent. Inconștientă și grav rănită, victima a fost transportată la spitalul Simone-Veil.
O scenă de o mare sălbăticie
Fanny Angeli, una dintre studentele care au descoperit corpul și au dat alarma, descrie o scenă de o mare sălbăticie. Erau urme de sânge peste tot pe punte, mărturisește ea, adăugând că a văzut tăieturi adânci la nivelul capului și feței victimei.
Parchetul din Grasse a deschis o anchetă judiciară pentru tentativă de asasinat. Brigada Omucideri a Poliției Judiciare din Nisa a fost însărcinată cu ancheta.
Dacă ieri, la începutul după-amiezii, condițiile meteo erau favorabile, ele s-au degradat la sfârșitul zilei, făcând ca locul de ancorare a navelor să fie puțin frecventat în timpul serii. Totuși audieri ale proprietarilor de ambarcațiuni de agrement staționate în zonă au putut avea loc încă de vineri seara. Poliția a lansat de altfel un apel public, invitând orice persoană care deține informații ce ar putea lămuri împrejurările agresiunii să depună mărturie.
Potrivit unei surse apropiate anchetei, jurnalista, familiarizată cu regiunea și proprietară a vilei Annabelle în Cap d’Antibes, era singură pe iaht când au avut loc faptele. Soțul ei, pianistul de jazz Adrien Delaunay, precum și cei doi copii, de cinci și șapte ani, se aflau de mai multe zile pe Coasta de Azur. [...]
*
Emoție puternică în Italia după violenta agresiune asupra Orianei Di Pietro
Var-Matin — 07/05/2023
Moștenitoarea italiană, care în urmă cu două zile a fost victima unei violente agresiuni pe iahtul său, se află într-o stare îngrijorătoare în secția de reanimare a spitalului Simone-Veil.
Este tot în comă și are un traumatism cranian, multiple răni la torace și la gât și cel puțin un membru rupt, a precizat o sursă apropiată dosarului.
*
Cazul Di Pietro: ipoteze, dar nicio certitudine
Nice-Matin — 07/05/2023
[…] Să fie vorba despre o spargere care a luat o întorsătură urâtă? O ceartă cu un invitat încă neidentificat? O tentativă de asasinat? Deocamdată, misterul agresiunii asupra Orianei Di Pietro rămâne neelucidat.
Sâmbătă dimineață, scafandrii brigăzii nautice din Nisa au încercat să descopere indicii în apele canalului Frioul, unde se afla ambarcațiunea. Vineri seara, până noaptea târziu, tehnicienii criminaliști făcuseră o percheziție minuțioasă a iahtului Luna Blu — un F45 Flybridge cu o lungime de 15 metri.
Audierile martorilor potențiali prezenți în zona de ancorare nu au adus, din câte se pare, mai multe precizări. Unii menționează o barcă pneumatică negru cu roșu, care ar fi fost zărită în strâmtoare și care ar fi putut permite uneia sau mai multor persoane să urce pe iaht pentru a o surprinde pe Oriana Di Pietro, dar nici prezența ambarcațiunii, nici identitatea proprietarului său nu au putut fi confirmate deocamdată cu exactitudine. [...]
În Italia, circulă deja zvonuri legate de un posibil „contract“ executat de un profesionist. De-a lungul întregii sale cariere, anchetele și cărțile publicate de Oriana Di Pietro au lovit în interesele unor oameni foarte puternici, reamintește un cunoscător al domeniului, înșirând la întâmplare mafia napolitană, filierele de droguri din Europa, Noile Brigăzi Roșii.
Acestea sunt niște elucubrații, a reacționat într-un comunicat un purtător de cuvânt al grupului Di Pietro, care ne îndeamnă să ne limităm la fapte și să așteptăm mărturia doamnei Di Pietro când va ieși din comă.
*
Cine este Oriana Di Pietro, moștenitoarea italiană iconoclastă agresată la Cannes?
Originară din Milano, unde locuiește și acum, fiica industriașului Carlo Di Pietro s-a născut la 18 iunie 1984, cu nouă ani înaintea fratelui său vitreg, Stefano. Licențiată a Centrului Experimental de Cinema din Roma, lucrează mai întâi ca manechin în timpul studiilor. În 2005, devine jurnalistă freelancer pentru RAI, scriind despre actualitatea culturală regională, după care ajunge să fie trimis special în străinătate. Corespondentă de război în fosta Iugoslavie și în Cecenia, publică apoi reportaje importante în Corriere della Sera despre insurecția Boko Haram, războiul drogurilor din Mexic, ca și despre situația din Darfour. În 2010, revine la RAI unde lucrează adesea în tandem cu cameramanul și fotograful de război Fulvio Clemente. Figură familiară pentru telespectatorii italieni, Oriana Di Pietro va transmite despre Primăvara Arabă pentru canalul național, după care se va orienta spre Orientul Mijlociu, lucrând în Libia și în Siria.
Acolo este răpită, în 2013, împreună cu alți patru jurnaliști italieni, de către o grupare armată islamistă. Format din trei angajați ai RAI și doi freelanceri, grupul de reporteri este ținut ostatic mai multe săptămâni în zona Ibid.